
Acum că mă gândesc mai bine, oraşul îmi pare departe. Şi totuşi, depărtarea-l face mai dezirabil, iar vânzătoarea blondă de îngheţată îl transformă într-un fel de Mecca al vieţii fără riduri, acum ne-am întâlnit în ploaie. Ne-am ascuns unul de celălalt prin baruri, prin tramvaie, pentru ca apoi să adormim împreună, visând la împrejurarile în care soarta ne va pune din nou faţă în faţă.
A doua zi nu ne-am mai recunoscut.
Advertisement
January 22nd, 2012 at 9:23 am
beautiful as your soul!
January 22nd, 2012 at 11:34 am
thanks…I guess…